Imi aduc aminte… copil fiind, aveam doua mari pasiuni : cititul si muzica. Ambele si-au pus covarsitor amprenta asupra mea și a felului meu de a fi. Ii voi fi veșnic recunoscător celui care mi-a pus cartea in mana si mi-a zis ca nu primesc mancare pana nu stiu sa citesc “la perfectie”…

Imi placea sa citesc. Nu prea erau seri in care sa nu-mi iau cartea cu mine in pat si sa nu ma las furat de “aventura”… Jur ; simteam o mare satisfactie amestecata cu regret de fiecare data cand terminam de citit  cate o carte. Imi amintesc cat de tare m-au impresionat “Ciresarii”, cat de mult mi-a placut “Moara cu noroc” sau cat de stimulata imi era imaginatia cand il citeam pe Verne… ce vremuri…

Mi-ar placea sa citesc si acum insa nu am timp ! Nu am timp, sclav fiind activitatilor cotidiene, (total daunatoare), care doar creaza senzatia ca contribuie la “permanenta mea dezvoltare intelectuala” insa nu fac altceva decat sa ma  indobitoceasca… Stiu ca este esential sa faci diferenta… si ca (teoretic) e in puterea ta sa alegi informatia buna (de asimilat) de cea rea, insa… in ultima vreme, mediile parca isi dau concursul in a ne bombarda cu negativisme, (sa nu zic altfel), pe care le  asimilam vrem nu vrem…

Internetul este o sursa nelimitata de carti. Gasesti tot ce vrei. Mi-am facut o colectie impresionanta de ebook-uri care-mi fac cu ochiul din folderul unde le adun si mai ca nu striga “citeste-ne”… Am dat chiar 300 de euro pe un eBook Reader de la Sony pentru a face o placere pana si din actiunea de a citi. Fii serios! Statea pe raft, aiurea… il mai butonam din cand in cand, “admirativo/apreciativ”, mandru ca sunt posesorul unui asemenea gadget. Mi l-am dorit mult si mi-a luat ceva timp pana sa ma hotarasc sa dau banii pe el. L-am cumparat zicandu-mi ca “cultura merita investitia”! L-am tinut mai bine de juma’ de an timp in care am avut mai multe tentative de citit, prin avioane mai ales… insa au ramas doar la stadiul de “tentative”.

Cand imi doresc ceva sunt patimas si nu ma las pana nu obtin ce vreau. Spun asta, in ideea de a sublinia ca mi-am dorit tare acest eBook. Mi-a fost rusine pana si de mine in momentul cand am realizat ca dorinta pentru un gadget a fost mai mare decat fiorul/pasiunea de a citi o carte !

L-am vandut ! Acum vreau sa ma (re)apuc de citit…

O spun din start : cred că sunt fan Capatos ! Poate din cauză că, fiind consumator de “late night show”, iau ce mi se dă, sau poate că are Capatos moderatorul, ceva prin care mă atrage (aproape) la fiecare ediție în fața micului ecran. Poate… ambele ! Pe Capatos nu-l cunosc personal. Am vorbit insă de câteva ori la telefon și îi mulțumesc pentru că de fiecare dată m-a sprijinit in promovarea artiștilor cu care lucrez. Mai stiu despre el ca este un tip care-si tine promisiunile, (apanajul unui adevarat gentleman),  însă nu despre asta vreau să vorbesc acum…

In ultima vreme a început să mi se cam ia… Știu că trăim in românica unde chiciul vinde, mai stiu și ca e mare lipsă de personaje care sa facă show, (intr-un sens pozitiv, bineinteles), însă JUR ; oricât de îngăduitor aș putea fi, din fotoliul telespectatorului, pur si simplu nu-i mai suport pe alde Mara Bănică, ex-primarul Lis cu-a’ lui, Dinu Maxer si nevasta, Monica Columbeanu si MAI ALES… dar mai aleeees… Mărculescu ! Imi ies bubițe mici când il vad ! N-am nimic cu el insă e atat de insipid… de lipsit de substanță… încât pot doar să bănuiesc că e o relație mai specială între el și Capatos sau intre el si dna. Voicu… practic rar este săptămână în care Mărculescu sa nu fie printre invitați. In fiecare sezon, o dată pe saptămână, crede-ți-mă că e mult! Prea mult !

Dane ; te rog eu pentru binele showului, nu-l mai chema pe Mărculescu in emisiune. Sincer, nu mai putem de-atâta Mărculescu ! In rest, numai de bine…

…da, sunt dezamăgit de “oamenii mei” ! De românii mei semidocți cu harfe de atotștiutori, mari businessmani și ipotetici conducători a “tone” de lovele…

Am fost educați să ne fofilăm, să  speculăm orice oportunitate de a câștiga ceva, fiind in stare  pentru asta să ne trădam colegii, amicii sau prietenii fara nici cea mai mică remușcare… dorim să ne vină totul de-a gata, gratis și când vine vorba de a lucra ceva suntem meseriași în a ne sustrage și a-i exploata pe alții punându-i să facă treaba în locul nostru. Tot așa și cu responsabilitatea. Suntem o națiune  formată în proporție de 99 % din indivizi iresponsabili ! Nu, n-am făcut o statistică însă o poți vedea și tu, la fiecare pas ! Ce ne mai râde buza când vedem c-a crăpat capra vecinului… !!?? Cât de repede și ușor zicem “da’ nu-s eu de vină…”!!?? … și, mai ales, cât de greu suntem dispuși să recunoaștem adevărul chiar și atunci când suntem prinși cu minciuna ? Oameni răi sunt in lume cătă frunză și iarba, îmi imaginez… însă națiune ca a noastră, care să se bucure când celui de alături i se întâmplă ceva nașpa, n-am vazut pe unde am umblat și nici n-am auzit c-ar exista pe undeva…

Degeaba dăm vina pe “păpușari”. Nu cred că ei sunt de vină pentru că noi, majoritatea, suntem inculți, retardați, plafonați, ne-educați… și-aș putea să înșir încă muuulte cuvinte care se termină cu ți ! Probabil că nația noastră va începe să evolueze doar atunci când vom conștientiza că suntem tâmpiți și vom începe să “lucrăm la asta” ! Sunt foarte ofticat și… sincer… nu mă menajez deloc. Nu susțin că m-aș diferentia de profilul românului descris mai sus, îmi place însă să cred ca de câțiva ani muncesc la asta si că, culmea, fac progrese mari. Sunt ofticat pe cei care (încă) se complac și… le place. Din cauza ăstora îmi vine să mă piș pe ea de țară și să mă duc cât văd cu ochii… la oraș !

Guess Who îmi asigură coloana sonoră! Imi place Guess Who! O să ajungă mare!
(în curând un post pe larg despre).

Auzisem despre el pe la sfârșitul anilor ‘90…

…Lucram pe atunci ca animator la un post de radio comercial din Timișoara, unde, împreună cu Rares Timiș, (mai tarziu membru fondator al trupei Impact), ne bucuram de oareșce popularitate. Rădeam tot în materie de prezentat evenimente, baluri sau showuri prin discoteci. Toți promoterii ne cunosteau, cu noi se lansau mărci de bere, noi am deschis MYX în Timișoara și… lista poate continua. Pe scurt, unde era un “happening” erau Rareș și Dani !

Îmi aduc aminte că eram la radio, în emisie, iar pe post auzeam un promoțional pentru un eveniment, (nu mai rețin despre ce era vorba, dar în tot cazul ceva ce-mi suna a petrecere), care urma să se întample intr-o discotecă, pe atunci celebră în țară nu numai in Timișoara, Discoland. Hopa… zic ; party și noi nu știm ? Am pus mâna pe telefon și am sunat la Tavi (RIP), cel care conducea clubul în acea perioadă,  care ne-a explicat că era vorba de un eveniment ce urma să fie filmat și transmis la TVR… wooow “și mai tare” zic eu, “acolo-i de noi” ! Mi se explică că showul are deja un prezentator, iar el este Dan… Negru.  -Dan… who ? -Dan Negru!

Așa am AUZIT pentru prima dată de Dan, iar în noi incolțise deja gandul negru al … concurenței !

După o vreme am lăsat Timișoara în urmă… pe Dan îl vedeam însă din ce în ce mai des la televizor. Incidentul descris mai sus fusese deja arhivat si catalogat drept “neimportant”, însă  Dan… tot mai des la TV… Aveam amici, (mai mult sau mai puțin celebri), care ar fi dar orice să apară in showul lui. Era cam cel mai tare atunci… in fine… mulți dintre voi îi cunoașteți evoluția așa că nu are rost s-o astern aici…

Ne-am intersectat de vreo două ori la mare, prin Ionuț (Ro-Mania). Tipul de “intersectare” meteorică… la modul el DN, eu meteoritu’, adică genul de persoana care vine – pleacă și nici nu știi c-a fost pe acolo… Așa l-am VĂZUT prima dată pe Dan !

Peste ani, tot în emisie la radio, citesc despre o știre  ce-l avea ca subiect și… l-am sunat. Mi-a placut discuția. Îmi aduc aminte că m-a energizat. Nu mai știu despre ce am vorbit, nici nu cred că e important… însă acel telefon a fost preambulul a două revelioane petrecute în aceași locație. Așa l-am CUNOSCUT pe Dan !

Dacă as încerca să vă spun orice despre ce este dincolo de ceea ce se vede la TV, o să săriți… n-o să vă dau prielejul ! … și în plus nici nu e etic… ! Mă limitez doar la a prelua un fragment dintr-un post publicat pe blogul lui, un articol care sigur vă va ajuta să-l cunoașteți mai bine pe Dan Negru.

….pe mine m-a emoționat !

Tocmai am citit intr-un ziar cu de toate o stire care spune ca am o retinere in a-mi face preieteni din lumea showbizului. Culmea, chiar au dreptate…E o lume in care ma invirt de 15 ani….Lume multa, oameni putini…Cit despre prieteni…

Singurul  prieten  mi-a fost Dick, un maidanez pe care l-am gasit la usa casei cind aveam vreo 14 ani…Mi-a stat alaturi 18 ani…Mi-a cunoscut colegii de scoala generala, apoi pe cei de liceu dar si pe cei din facultate. Mereu alti oameni in viata mea. Pe toti ii latra,pe toti incerca sa-i alunge. „Nu-i crede,sunt singurul tau prieten” parea sa spuna cu fiecare latrat. Mi-a cunoscut mai apoi colegii de serviciu. M-a vazut copil de scoala generala, liceean, student, ma insotea pina la tramvai cind m-am angajat la un birou de contabilitate in Timisoara si apoi ,dormea in garaj linga prima mea Dacie.

Mama , tata si Dick sunt singurele fiinte care le-a vazut pe toate astea. Erau si fapte pe care doar el le stia. Noptiile petrecute cu primele mele iubite pe bancile din preajma casei, departe de ochii parintilor.Ma simtea de la o posta , sarea gardul si venea linga mine. Mi-a cunoscut iubitele dar mi-a cunoscut si sotia....]

Citește continuarea pe blogul lui Dan Negru. Click aici !